- ieşit din comun
- out of the common / the ordinary.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
ieşit din comun
Look at other dictionaries:
comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… … Dicționar Român
proeminent — PROEMINÉNT, Ă, proeminenţi, te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acţiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calităţi; remarcabil. [pr.: pro e ] – Din fr. proéminent. Trimis de RACAI, 09.11.2006. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
extraordinar — EXTRAORDINÁR, Ă, extraordinari, e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobişnuit, nemaipomenit, formidabil, excepţional; (despre oameni) dotat cu calităţi deosebite, excepţionale; (despre lucruri etc.)… … Dicționar Român
fenomenal — FENOMENÁL, Ă, fenomenali, e, adj. 1. Care aparţine fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însuşire într un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluieşte; extraordinar. – Din fr.… … Dicționar Român
minune — MINÚNE, minuni, s.f. 1. Fenomen ieşit din comun, surprinzător, atribuit forţei divine sau altor forţe supranaturale. ♢ loc. adv. Ca prin minune = dintr o dată, pe neaşteptate. 2. p. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobişnuit, extraordinar;… … Dicționar Român
original — ORIGINÁL, Ă, originali, e, adj. 1. (Despre acte, documente, opere artistice şi literare, fotografii etc.; adesea substantivat, n.) Care constituie întâiul exemplar, care a servit sau poate servi drept bază pentru copii, reproduceri sau… … Dicționar Român
prodigios — PRODIGIÓS, OÁSĂ, prodigioşi, oase, adj. Ieşit din comun (prin cantitate, bogăţie, varietate, calitate); uluitor, extraordinar, uimitor. [pr.: gi os] – Din fr. prodigieux, lat. prodigiosus. Trimis de oprocopiuc, 19.04.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
raritate — RARITÁTE, (2) rarităţi, s.f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, fiinţă, fenomen care se întâlneşte rar; p. ext. ceea ce este excepţional, atrage atenţia, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, atis. Trimis de… … Dicționar Român
extravagant — EXTRAVAGÁNT, Ă, extravaganţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care caută cu orice preţ să iasă din comun; excentric. ♦ Neobişnuit, ciudat, bizar. – Din fr. extravagant. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Extravagant ≠ ordinar… … Dicționar Român
excentric — EXCÉNTRIC, Ă, excentrici, ce, adj., s.n. I. adj. 1. Care iese din limitele obişnuitului, foarte original; neobişnuit, ciudat, bizar, extravagant. 2. (mat.; despre un punct) Care se află în afara centrului unei figuri; (la pl.; despre figuri… … Dicționar Român
rococo — ROCOCÓ adj. invar. 1. (În arhitectură şi în arta decorativă; în sintagma) Stil rococo (şi substantivat, n.) = stil artistic de ornamentaţie răspândit în sec. XVIII, provenind din Franţa, caracterizat printr o bogăţie excesivă de linii, de curbe,… … Dicționar Român
